Care este diferența dintre traducerile autorizate și traducerile legalizate?

Majoritatea clienţilor birourilor de traduceri, atunci când apelează la un astfel de furnizor de servicii își pun deseori întrebarea: care este diferența dintre o traducere autorizată și o traducere legalizată?

Dacă te-ai confruntat vreodată cu o astfel de dilemă, află din acest articol care este diferența dintre aceste două tipuri de traduceri și în ce situații se cer fiecare.

Ce este o traducere autorizată?

O traducere autorizată este o traducere realizată exclusiv de traducători care posedă o autorizație eliberată de Ministerul Justiției din România, obținută pe baza unui examen în limba în care fiecare traducător a dorit să se specializeze. După promovarea acestui examen special, în baza autorizației sale, traducătorul are dreptul de a solicita o ștampilă care include pe lângă alte detalii, numele traducătorului respectiv și numărul autorizației deținute de acesta.

Orice traducere autorizată se poate diferenția ușor de alte traduceri deoarece, la final, conține un text în care se specifică limba din care s-a tradus și numele traducătorului autorizat care a efectuat-o. De asemenea, tot în această încheiere apare și ștampila traducătorului, precum și semnătura acestuia, aspecte care confirmă faptul că prin traducere nu a fost modificat conținutul textului.

Traducerile autorizate pot fi solicitate de instituţii şi autorităţi precum: ministere, primării, prefecturi, case de asigurări de sănătate, case de pensii, secţii de polițiee, birouri de pașapoarte sau instituții de învățământ, pentru o serie de documente precum:

• certificate de naștere;
• certificate de căsătorie;
• certificate de deces;
• sentințe de divorț;
• cărți de identitate;
• pașapoarte;
• vize emise de ambasade;
• caziere judiciare;
• caziere fiscale;
• diplome de studii;
• atestate;
• adeverințe;
• procuri;
• împuterniciri;
• contracte;
• acte auto.

Mai exact, orice fel de document care se solicită în cadrul unei instituții, dacă este redactat în altă limbă decât cea care se vorbește în țara în care se află instituția respectivă, are nevoie de o traducere autorizată.

Ce este o traducere legalizată?

Traducerile legalizate sunt acele traduceri certificate de un notar public care atestă faptul că traducătorul care le-a realizat este un traducător autorizat. Cu alte cuvinte, traducerile legalizate sunt tot niște traduceri autorizate, dar cu un element în plus care atestă acuratețea lor.

Nu este necesar ca notarul care legalizează o traducere să cunoască limba din care sau în care s-a efectuat traducerea respectivă, ci doar ca traducătorul care a realizat traducerea să fie înscris la biroul notarial respectiv. Rolul notarului este acela de a certifica faptul că traducătorul în cauză este autorizat verificând autorizația de traducere primită de acesta din partea Ministerului de Justiție din România, cartea sa de identitate și specimenul său de semnătură, date pe care notarul trebuie să le înregistreze și în propriile arhive.

Încheierea unei traduceri legalizate diferă de încheierea unei traduceri autorizate prin numărul de informații pe care le conține cu privire la documentul sursă și la traducerea propriu-zisă. Încheierea de legalizare se află pe ultima pagină a documentului şi cuprinde atât semnătura şi ştampila traducătorului autorizat care a efectuat traducerea, cât şi semnătura şi ştampila notarului public la care s-a realizat legalizarea notarială.

Documentele pentru care ți se poate cere o traducere legalizată sunt aceleași ca cele enumerate mai sus. De aceea, atunci când o autoritate sau instituţie îți solicită traducerea unui document, este necesar să ceri informaţii la instituţia respectivă cu privire la tipul de traducere potrivit, deoarece nu există o regulă care să catalogheze documentele în funcție de tipul de traducere de care au nevoie.

Fiind o traducere  autentificată şi de către un birou notarial, ceea ce implică şi un temei juridic, în cele mai multe cazuri vei putea folosi în România o traducere legalizată chiar și în situațiile în care ți s-a cerut doar o traducere autorizată. Dar trebuie să știi că o traducere legalizată necesită un efort suplimentar față de o simplă traducere autorizată pentru cel care o realizează și de aceea costurile sunt mai ridicate pentru acest tip de serviciu.

În primul rând, o traducere legalizată, spre deosebire de o traducere autorizată, presupune implicarea a doi specialiști:

• un traducător autorizat specializat să traducă din limba în care este redactat documentul respectiv
• notarul public la care este înregistrat traducătorul în cauză, care autentifică semnătura şi ştampila acestuia.

În al doilea rând, pentru realizarea unei traduceri legalizate este necesară o serie de pregătiri din partea traducătorului. El trebuie să realizeze mai multe copii xerox, să listeze traducerea în mai multe exemplare, să completeze mai multe informații în încheierea de legalizare, să ștampileze şi să semneze fiecare pagină a documentului etc.

 În altă ordine de idei, pentru a-ţi fi mai uşor să identifici ce tip de traducere este potrivită într-o anumită situaţie, gândeşte-te doar la faptul că, în general, instituţiile publice din România solicită traduceri legalizate, uneori chiar şi apostilate de către autoritatea emitenta a statului care a eliberat documentul respectiv, în timp ce instituţiile private precum bănci, clinici medicale private, universităţi private, etc solicită de obicei doar traducere autorizată cu ştampila şi semnătura traducătorului ce a realizat traducerea. Aceasta însă, nu este o regulă general valabilă, existând situaţii şi cazuri excepţionale pentru fiecare tip de serviciu solicitat.